NEOIMPERIALISMUL AMERICAN ESTE ADEVĂRATA AMENINȚARE PENTRU UNII, NOI AVEM ÎN SÂNGE IMPERIALISMUL ȚARIST SI SOVIETIC

DE CE ROMÂNIA NU ARE UN SERVICIU PENTRU SIGURATA/SECURITATEA STATULUI?

ÎN ACEST WW3 ROMÂNIA A FOST DECLARATĂ STAT ÎNVINS? AȘA-ZISELE SERVICII DE INFORMAȚII ALE ROMÂNIEI PE CINE INFORMEAZĂ? CUMVA STATUL ÎNVINGĂTOR?

Scenariile unui fost colaborator al Securității

Multe lucruri nu le știm...

Convorbire cu profesorul Dan Zamfirei, membru de onoare al Academiei Oamenilor de știință.

Dacă trebuie să mai așteptăm multă vreme până când economia noastră va atinge exigentele Uniunii Europene, cultura națională s-a integrat, a devenit o entitate europeană, încă din epoca interbelică, și a continuat "dialogul la nivel înalt" chiar și în perioada comunistă.

În ciuda condițiilor ostile de după 1944, se poate vorbi de continuitate în cultura noastră prin performanțele mari pe care le-a dat, chiar dacă au fost mai puține.

Nichita Stănescu putea primi Premiul Nobel dacă se făceau demersurile necesare. Marin Sorescu, Marin Preda – la fel. Ca să nu mai spunem că, imediat după război, avusesem nume grele, de talie mondială: Lucian Blaga, Mihail Sadoveanu și Tudor Arghezi. De ce nu am primit Premiul Nobel?

Recent, a venit în România domnul Kjell Espmark, pentru a participa la "Zilele și nopțile de literatură" de la Neptun. Domnia sa a fost președintele Comitetului Nobel pentru Literatura de la Stockholm și a făcut o mărturisire aiuritoare pentru "elitiștii" noștri: România nu are nici un Premiu Nobel pentru literatura fiindcă nimeni nu a făcut nici o propunere.

Sigur că "elitiștii" au motivat imediat: Securitatea nu ne-a dat voie. Până acum însa, nu am văzut nicăieri o notă măcar, unde ofițerul Benone să scrie lapidar: "Criticul Nicolae Manolescu, scriitorul Dumitru Radu Popescu și filozoful Andrei Pleșu au propus ca opera lui Nichita Stănescu să candideze pentru Premiul Nobel. Propun să fie trimiși la Aiud." Dacă un asemenea gest nu a făcut nimeni, eu nu mai văd rostul vânătorii de vrăjitoare din cultura epocii comuniste.

Am cunoscut trei boieri care au colaborat cu Securitatea, fără să facă delațiune ordinară. Dan Amedeo Lăzărescu nu a recunoscut și a fost dat în vileag. Alexandru Paleologu a recunoscut după ce i-a finalizat cariera: "Am făcut pactul cu diavolul!". În sfârșit, cel de-al treilea, dar nu cel din urmă, Dan Zamfirescu. Descendent al unei familii de boieri liberali, fără să fi fost vreodată membru al Partidului Comunist, el este primul intelectual român care a recunoscut public relațiile sale cu Securitatea. Dar a făcut-o și în chipul cel mai original: "Am colaborat cu acea parte a Securității care a fost structura de rezistență a națiunii române".

La început, n-am înțeles nimic. Treptat, aveam să accept ca unii intelectuali mari din perioada comunistă - "colaboraționiștii" - au făcut concesii grele pentru a mai salva câte ceva din cultura noastră în fata activiștilor oportuniști, dornici de parvenire. Că aceiași "elitiști" generalizează astăzi toate dezastrele atribuite exclusiv Securității, omițându-i într-un chip foarte straniu pe activiști.

Un singur exemplu. Rabinul Mozes Rosen s-a dus la Nicolae Ceaușescu și i-a cerut să interzică tipărirea volumului X din operele lui Mihai Eminescu, Editura Academiei. La ordinul Mult Iubitului și Stimatului, volumul a fost oprit. "Veți tipări voi integrală Eminescu atunci când va veni și la noi Messia", i-a aruncat Mozes Rosen lui Dan Zamfirescu. Cine se mai putea opune? Totuși, Dan Zamfirescu a strâns bani (au cotizat inclusiv preoții Argatu, Daniel și Cassian) și a tipărit pe ascuns volumul X. Vine și ziua de 15 iunie 1989, când s-au comemorat la Sala Palatului o sută de ani de la moartea lui Eminescu. "Eminență, la noi a venit!", a strigat Dan Zamfirescu spre Mozes Rosen, ridicând tomul. Fetița colonelului de Securitate care răspundea de scriitori i-a prezentat lui Ceaușescu opera. A fost un dezastru pentru colonel, iar Mult Iubitul a cerut topirea cărții. Inutil. Volumul a trecut Prutul și a invadat tot spațiul românesc! Atunci am reușit să-l citesc pe gazetarul Eminescu.

Să nu fiu înțeles greșit, dar nu suport generalizările. Nu vreau să scuz cumva ororile provocate de Securitate, dar în acele condiții infernale, existau "colaboraționiști" care au făcut eforturi pentru a repune cultura româna pe făgașul firesc al continuității și al performanței. Ei au contribuit, în mare măsură, la "românizarea" culturii române invadate. Era singura cale pentru sincronizarea relativă cu spiritualitatea europeană.

Am găsit aceste idei într-un excelent studiu, intitulat "Locul și rolul culturii române în Europa și în lume", un discurs rostit de profesorul Dan Zamfirescu, membru de onoare al Academiei Oamenilor de știință din România, la Universitatea Valahia de la Târgoviște. De la "Spiritul critic în cultura româna", carte scrisă de Garabet Ibrăileanu, uitată astăzi, nu am întâlnit o analiză mai subtilă a spiritualității noastre din perspectiva specificului național, brevetul sigur al universalității.

În timp ce "postmoderniștii" subțiri considera că avem "o cultură de tip second hand", Dan Zamfirescu este convins că românii au realizat o autentică "sinteza europeană". În fond, Jacques Prevert este un autor minor pe lângă Marin Sorescu, autorul "Liliecilor", lucru care nu i-a împiedicat pe talibanii noștri să-l excludă pe chisnovaticul oltean din Uniunea Scriitorilor, pentru precare motive politice...

Cum a fost posibilă totuși performanta artistică în timpul dictaturii comuniste explica profesorul care nu a ezitat să spună din start că a colaborat cu Securitatea, "structura de rezistență a națiunii române". Un paradox sau "o altă realitate", pe care unii intelectuali de astăzi refuza s-o accepte? Ne aflam încă în fața unei conjurații mondiale, care urmărește distrugerea României (și) prin anihilarea culturii? Cel care - pe drept cuvânt - l-a ridicat pe Neagoe Basarab alături de Machiavelli și de Erasmus, este convins că realitatea culturală din perioada comunistă este un fenomen foarte complex, ce trebuie cercetat în paralel cu realitatea politică. Abordare valabilă și pentru perioada actuală. Viorel Patrichi

 

România trebuia lichidata înaintea Iugoslaviei

- Domnule profesor Dan Zamfirescu, trăim într-o perioadă destul de tulbure. Este o nouă etapa de calvar pentru spiritualitatea noastră, afectată grav de imixtiunea politicului. De la Antim Ivireanu și Miron Costin, primii intelectuali asasinați din motive politice, și până astăzi, oamenii de cultură au fost nevoiți să facă mari eforturi pentru a-și salva creațiile și pentru a supraviețui. În calitate de cunoscător al regimului comunist și al perioadei actuale, ce puteți spune despre destinul intelectualului român de astăzi?

- Pentru mine situația nu este deloc tulbure. Eu am publicat în 1993, cartea intitulata "Războiul împotriva poporului român", pornită de la un articol contra guvernului Stolojan. În 1990, într-un articol refuzat de toate ziarele, dar publicat în gazeta "Alianța" – "Cui folosește?" - denunțam operațiunea antiromâneasca, desfășurată din afară, pentru crearea unui conflict între români și unguri. Mi s-a spus că visez. Am avut intuiția acestui program de distrugere a României. Ca să aflăm de la domnul Ioan Talpes că i se spunea încă din 1985, la Stuttgart, că, în viitorul apropiat, "România va fi distrusă". Recent, domnul Nicolae Văcăroiu, la Pitești, la lansarea unei cărți publicate de mine, spunea că, înainte de distrugerea Iugoslaviei, trebuia distrusă România. Nu s-a reușit și s-a transferat toată acțiunea asupra Iugoslaviei.

Acțiunea de lichidare a României a început în aprilie 1978, când Nicolae Ceaușescu s-a dus la Washington și a fost primit de Jimmy Carter cu mare fast și cu un discurs fulminant. Față de acest discurs, noi, pupincuriștii de la București, inclusiv subsemnatul, eram copii mici. După ce i s-a făcut acest uriaș elogiu pentru contribuția la prietenia dintre Israel și arabi, i s-a propus să devină un fel de cal troian, care să-i ajute pe americani să dărâme sistemul socialist. Ceaușescu, care era și naționalist, dar și comunist – nu întâmplător a murit la zid, cântând "Internațională", nu "Deșteaptă-te, române" sau imnul național – nici n-a vrut s-audă.

În acel moment chiar, nici nu se plecase din Washington, ministrul de externe Ștefan Andrei și Eugen Florescu, care-l însoțeau, au primit o informație teribilă: România este falită!

Lucru pe care mi l-au spus și mie. Din acel moment, Statele Unite au trecut România pe lista de lichidare. Operațiunea de subminare a sistemului sovietic a fost transferată asupra Poloniei. În iulie 1978, agentul CIA Ion Mihai Pacepa, care era recrutat demult de americani, trece în SUA cu toată situația spionajului și a apărării naționale romanești. După alte trei luni, CIA pune un Papa polonez.

În toamna, Ștefan Andrei s-a dus să discute cu Zbigniew Brzezinski problemă delicată a lui Pacepa. A vrut să-i facă un compliment. "Domnule secretar de stat, vi se spune la noi «Papa polonez de la Washington» '". "De ce nu ar fi un Papa polonez și la Roma?" a răspuns cu o întrebare Brzezinski. Și a fost uns Ioan Paul al II-lea.

Sigur, nu Ștefan Andrei i-a dat ideea. Informația nu este anecdota. De altfel, Karol Voitila a fost dinamita montată în imperiul sovietic și Polonia a devenit ceea ce România a refuzat. Țara noastră a ajuns oaia neagră. Noi, un grup de 22 de intelectuali, am reacționat în 1980 la această strategie. În 1985, a fost găsit și omul providențial, avionul american trimis spre Kremlin – Mihail Gorbaciov. Spre fericirea noastră, chiar dacă pentru ruși nu a fost tocmai la fel. Iluzia lui a fost că îl va dărâma doar pe Ceaușescu. Gorbaciov a făcut copca de la București, care l-a înghițit însa peste un an și pe el, la Moscova.

 

Ion Iliescu, un Henric al IV-lea

 

- Nu credeți că a fost o undă de șoc, anticomunista, finanțata corespunzător, programată să meargă de la Praga și Berlin, până la Beijing?

- Nu. Acest lucru nu se înțelege deloc la noi. Aranjamentul de la Malta, dintre Mihail Gorbaciov și George Bush, s-a bazat pe o dublă iluzie:

... iluzia lui Gorbaciov că sistemul socialist se poate reforma (dar iadul nu se poate reforma!)

... și iluzia lui Bush și a lui Gorbaciov ca la Malta își reînnoiesc, sub altă formă, angajamentele reciproce, care le-au permis americanilor și rușilor să țină Europa în lat 50 de ani.

Acolo se hotărâse ca americanii să asiste procesul de reformă al lui Gorbaciov: toți national-comunistii – Ceaușescu, Jivkov, Honnecker – trebuiau dați jos fiindcă nu se mai supuneau, și să fie puse alte instrumente, docile Moscovei. Să se creeze un sistem dominat de Moscova, în numele perestroikăi, încă 50 de ani. În acest aranjament perfectat la Malta, au intervenit niște nenorociți de la București. La București, a explodat mămăliga româneasca. Și s-a dus de râpa tot aranjamentul de la Malta.

La București s-a făcut revoluție anticomunistă clară. Când domnul Iliescu a ieșit pe balcon, cu lecția dictată de Silviu Brucan, s-a trezit în fața unui popor român care se lupta cu comunismul încă din 1917, din tranșee. Când românii au prins momentul, au strigat "Jos comunismul!". Iar Ion Iliescu a făcut ca Henric al IV-lea, care a trecut repede la catolicism ca să ajungă regele Franței. Este primul șef de stat care a abolit oficial sistemul comunist și a dat drum liber popii care l-a spânzurat pe Lenin. Boris Elțân este un emul al lui Ion Iliescu, fiindcă el va scoate Partidul Comunist Sovietic în afara legii abia în 1991.

 

România a fost acarul Păun, care a schimbat toată direcția evoluției din Europa. Nu s-a mai putut realiza aranjamentul de la Malta.

- Vreți să spuneți că americanii nici nu au intuit, nici nu au vrut distrugerea comunismului?

- Nici vorbă! Tot aranjamentul care se convenise cu Mihail Gorbaciov fusese ca ei să asiste prietenește procesul de perfecționare a comunismului. Iar românii au dat cu jucăria de pământ și au făcut-o praf.

Există două momente clare de istorie universală ale românilor:

- Atunci când Mircea cel Mare l-a bătut pe Baiazid la Rovine și l-a împiedicat să ajungă la Roma "să dea calului ovăz din pristol", altfel, în loc de Renaștere, am fi avut o Italie 400 de ani otomana, ca Peninsula Balcanică;

- Al doilea moment a fost atunci când tinerii din România, călcați de tancuri, au realizat Revoluția reală în 21 decembrie 1989. Erau eroi, nu era regia lui Sergiu Nicolaescu!

 

Că au fost apoi scenarii – e altceva. Atunci s-a făcut revoluție anticomunistă în România. Toate celelalte au fost jocuri puse la cale, precum scenariul cu securistul care făcea pe studentul mort la Praga. La noi, s-a murit de-a binelea! La București, au ieșit cu adevărat masele a doua zi și armata a înțeles că nu mai poate face nimic în fata muncitorimii.

- Credeți că așa a reușit România să-și salveze statalitatea?

- Exact. România și-a salvat statalitatea fiindcă trebuia invadată de trupele sovietice și occidentale. Era un contingent francez în Ungaria, care aștepta să vină să ne "ajute". România trebuia să devină o Bosnie, un Kosovo. N-a fost să fie, fiindcă poporul român s-a transformat peste noapte într-un fel de Sfântul Gheorghe, care omoară balaurul.

Ceaușescu fusese demonizat cu atâta energie și cu atâta cheltuiala, încât românii, în momentul în care l-au dat jos pe monstru au devenit eroi mondiali. Cum puteai să-l mai invadezi pe Sfântul Gheorghe al omenirii, chiar și la ordinul americanilor?

 

Ar trebui să se facă și un bulevard Shevardnadze lângă bulevardul Pavel Kisseleff, fiindcă el s-a opus invitației de la Washington de a invada România. "Ce, ați înnebunit, ați preluat voi doctrina Brejnev?" le-a spus Shevardnadze.

 

Ion Iliescu a făcut un serviciu uriaș românilor fiindcă, atunci când a ajuns la putere, rușii și-au făcut un calcul simplu: dacă îl avem pe Ion Iliescu acolo, de ce să mai invadăm România? Fără să-și dea seama, că, acest personaj foarte interesant știe să ducă România nu spre perestroika, ci spre libertate. Câta democrație? Nu știu. Dar se poate vorbi, se poate acționa, fără să mai vină duba.

 

Cele trei coloane ale culturii recente

 

- Reușeați să publicați la fel de mult înainte de 1989?

- Nici vorbă! România a ieșit din condiția catastrofală pe care i-au creat-o marii noștri prieteni de la Teheran și Ialta, când țara noastră a fost vânduta lui Stalin.

 

Din nenorocire, când a ieșit din burta chitului sovietic, România s-a trezit, ca în piesa "Iona" a lui Marin Sorescu, în burta altui chit. Anume, aceasta prezumție a lumii euro-atlantice ca ea a câștigat războiul rece și că îi poate trata pe răsăriteni după principiul roman "Vae victis!". Ne-au ajutat ca și florile și ceapă să nu mai fie romanești. Cum spune poetul Virgil Diaconu din Pitești, România este ca un cadavru care navighează în noapte, fără lumini și fără direcție. România trebuia lichidata imediat după 1990. Transilvania nici astăzi nu este în afara oricărui pericol.

Lui Adrian Severin și lui Adrian Păunescu li s-a cerut la Bruxelles să facă declarație scrisă că România nu se va uni niciodată cu Basarabia.

Este programul occidental de dezmembrare a României.

 

- Cui folosește așa ceva? Cei de la Bruxelles care au cerut asemenea enormități erau plătiți de ruși, de ucraineni, de unguri?

- Cui i-a folosit să dezmembreze Iugoslavia? Vor să distrugă tot Răsăritul. Noi suntem înfrânți în războiul rece. Uită că ei ne-au băgat în turbinca lui Ivan. Atitudinea Occidentului față de Răsărit este atitudinea piraților care sabordează o corabie.

Secretarul de stat american James Baker îi ceruse lui Eduard Shevardnadze să invadeze România. Asta ce este? James Baker a venit la București și primul pe care l-a pupat a fost Laszlo Tokes. După care, Francois Mitterrand s-a dus la Budapesta și a spus că Ungariei i s-a făcut o mare nedreptate la Trianon. Dezgropa securea războiului dintre români și unguri.

 

- Deci, momentul s-a ratat atunci. Conjurația continua? Ce anticorpi avem să rezistăm mai departe?

- S-a ratat, iar politicienii noștri nu pot spune încă tot. Nu se mai face acum acest gen de operații. Programul de la Stuttgart este însa în funcție.

 

- Nu credeți că distrugerea acestor tari foste comuniste vine și din interior? Toate aveau economii centralizate, izolate de piața mondială, deci necompetitive. Nu pentru că n-au putut ține pasul cu economia mondială au ajuns "cadavre în noapte"?

- Diferența între Hitler, care a invadat Polonia cu tancurile, și cei care ne invadează pe noi cu pretențiile impuse de Fondul Monetar Internațional să ne vindem Petrom-ul și Banca Comercială Româna sunt deosebite numai în formă.

 

- Cine l-a obligat pe Adrian Năstase să dea Petromul cu clauze secrete, să nu știe nimeni?

- Li s-a bătut cu pumnul în masa tot timpul. O să ziceți că avem o clasă politica trădătoare. După ce a eșuat distrugerea violenta, au rămas cele două mijloace de distrugere:

- Montam o clasă politica dispusă să-și vândă țară;

- Constituim o intelighenție nouă, antinaționala, cu ajutorul lui George Soros.

Oricât de greu a fost în secolul trecut pentru noi, intelectualul român a rezistat și a reușit să iasă iar la lumină.

Au fost trei coloane de intelectuali care veneau din perioada interbelică. O coloană a fost exilul românesc. Cu toate dezbinările lui, a realizat cele mai frumoase publicații culturale romanești – "Destin", "Caiete de dor". Prin Eliade, Ionescu și Cioran spiritul românesc s-a ridicat pe cele mai înalte culmi. Aceștia au făcut au făcut din geniul creator românesc o prezenta mondială. A doua coloană au format-o rezistenții din pușcarii.

A treia coloană o formează "colaboraționiștii": Ion Gheorghe Maurer, Petru Groza, Patriarhul Iustinian, Atanasie Joja, Mihail Ralea, Mihail Sadoveanu, George Călinescu, George Ivașcu și mulți alții. Toți au venit lângă "ciocănarii" noștri, Gheorghe Gheorghiu-Dej și ai lui, care poate că nu aveau decât un interes personal; nu aveau interesul să apere națiunea româna, ei voiau doar să-și apere scaunul în fata Anei Pauker și a tuturor celor care veniseră de la Moscova să lichideze neamul românesc pentru tătuca Stalin.Ei știau că suntem vânduți. Patriarhul Iustinian le spunea apropiaților: "Nu mai așteptați americanii! Veniți lângă noi, să facem ce putem!"

Mihail Sadoveanu a spus: "Dacă nu scriam Lumină vine de la Răsărit, dacă nu eram cu ei, opera mea era interzisă 20 de ani, ca și a lui Nicolae Iorga, Octavian Goga și a celorlalți".

În momentul în care s-a creat o intelectualitate adusă pe tancuri din Uniunea Sovietică și impusă românilor, când un om ca George Călinescu a fost înlocuit cu Ion Vitner, când Nicolae Moraru (eiusdem farina-din aceași faina) deveniseră dictatorii absoluți ai culturii române, dacă nu mai aveai în această cultură nici un Sadoveanu, nici un Călinescu, ce-ar fi fost cultura româna?

 

- Era A. Toma, era Silviu Brucan.

- Asta și spun. Unchiul meu, Constantin C. Zamfirescu-Cateasca, omul care fusese delegatul Partidulului Național Liberal, împreuna cu Bebe Brătianu, la formarea Blocului National-Democrat, a murit în pușcărie, așteptându-i pe americani.

 

"Generația mea a crezut în umanizarea socialismului"

 

- Există mulți oameni cu pretenții, mai ales tineri, care nu realizează că după 1960 a avut loc în România chiar un reviriment cultural, dacă nu chiar o renaștere. De unde această percepție eronată?

- Eu aveam 11 ani în 1944, când unchiul meu trecea pe la Gheorghe Brătianu, care îi spunea că în șase luni sosesc americanii. Eu am trăit revirimentul, care a început imediat după moartea lui Stalin.

La o lună, Gheorghiu-Dej a dat dispoziție să se monteze la Teatrul Armatei piesa "Vlaicu Voda". Apoi a oprit lucrările la Canalul Dunare-Marea Neagră, i-a trimis pe oameni acasă, inclusiv pe George Ivașcu. În 1954, Ivașcu a fost numit redactor-șef la "Contemporanul", unde erau 100 de ziariști, din care doar 3-4 erau de naționalitate româna.

A început selectarea cadrelor. I-a adus pe Tudor Arghezi și pe George Călinescu, transformând "Contemporanul" în "nava amiral" a renașterii culturii române autentice. Până atunci, se spunea: "cultura româna este socialista în fond și națională în formă". Adică în limba româna. "Socialismul în fond" poate fi înțeles dacă vedeți Bibliografia lui Tudor Vianu apărută în 1960 și vedeți ce oameni semnau. Ei bine, cultura noastră a redevenit pas cu pas româna.

În 1960, la Congresul al III-lea al Partidului Muncitoresc Român, s-au înghiontit chinezii cu rușii și a înțeles Dej că e din nou posibilă vechea noastră politică în umbră a doi coloși care se bat. În 1960, Dej s-a dus pe nava "Baltică" la Washington și s-a întors pe "Queen Marry". Eram foarte tânăr, dar am înțeles gestul. Gheorghiu-Dej era un maestru al gesturilor simbolice. Putea să cheme un avion să vină și să-l aducă în țară. N-a vrut. A ținut neapărat să vină pe "Queen Marry".

A dărâmat clădirea librăriei Cartea Rusă, fără să folosească paravane, ca să vadă toți bucureștenii care treceau pe Calea Victoriei și să aibă satisfacția că se duce dracului librăria Cartea Rusă, care se afla în fața Teatrului Odeon.

Statuia lui Maxim Gorki, din institutul cu același nume, au demolat-o timp de o săptămână: mai întâi capul, apoi o mâna, un picior, până au rămas cizmele! Am fost martor!

 

În 1960, s-a dat drumul la faimoasa colecție "Luceafărul", în care au apărut Nichita Stănescu, fiu de rusoaica albă și de inginer, Cezar Baltag, fiu de popa din Basarabia, și Ilie Constantin, fiu de muncitor. În acel moment, s-a deschis posibilitatea ca intelectuali de altă origine decât muncitoreasca sau țărăneasca să poată să-și spună și ei cuvântul.

 

Generația 1960 începe cu Fănuș Neagu și Paul Anghel și se încheie cu Ana Blandiana, Ioan Alexandru și Adrian Păunescu. În această generație se află oameni care au repus cultura româna pe marile ei tradiții. Nimeni nu poate contesta geniul lui Marin Sorescu sau geniul lui Nichita Stănescu, Paul Anghel ori Fănuș Neagu și Adrian Păunescu. Sau extraordinară poeta Ana Blandiana.

Noi am fost o generație care a crezut, că Hrușciov și Gorbaciov, în umanizarea socialismului. După noi, a venit generația scepticilor sau poate a lucizilor, cu Alexandru Ivasiuc, Nicolae Breban, Augustin Buzura.

 

- Și Dumitru Radu Popescu, un mare scriitor, uitat în mod regretabil astăzi.

- Nu-i uitat! Este directorul general al Editurii Academiei Române. În 1964, România a fost prima țară care a abolit comunismul de pușcărie. Dej a deschis toate închisorile și au venit Nicolae Balota, Ovidiu Cotruș, Vladimir Streinu, Constantin Noica, Dumitru Staniloaie, Edgar Papu și alții. Nichifor Crainic și Radu Gyr ieșiseră cu primul lot. Și toți au fost trimiși direct la "Glasul Patriei".

 

Toată această intelighenție româneasca are o istorie ca o epopee; am pupat mâinile, am pupat tot, dar am făcut cultura româna! Ce-au făcut, de 16 ani încoace, aceia care contestă ce s-a făcut atunci? Nimic!

 

Este o lecție care s-a învățat.

Cei care distrug România azi știu un lucru: dacă lași intelighenția româneasca națională să se solidarizeze și să poată lupta pentru perpetuarea culturii, ea învinge până la urmă. Și atunci, există doar două soluții: s-o marginalizezi, s-o compromiți, într-un cuvânt s-o anihilezi, apoi să montezi o nouă intelighenție dispusă să lucreze la ordin.

 

            Părintele acestei noi constelații este George Soros, care, pe banii lui, a reușit să monteze, în 10-15 ani, o mulțime de servanți. Nu le poți contesta nici talentul, nici abilitatea, nici inteligență, dar au o singură misiune: trebuie să ne convingă pe toți că am fost niște nimeni, că am fi un neam de trădători, de nenorociți, că n-avem practic nici un rost pe lume și nici un viitor. Mă mâhnește că le țin uneori isonul și oameni pentru care am tot respectul și pe care nu-i consider recruți ai unei asemenea mentalități, ca Octavian Paler și Florin Constantiniu.

 

Colaboratorul nedeconspirat e politician cinstit

 

- Ce părere aveți despre "dosariada" actuală? Este necesară, este o vânătoare de vrăjitoare? Vom avea politicieni mai curați, mai uscați?

- Nu vedeți ce se întâmpla? Cum îi prinde, cum recunosc! Numai doi intelectuali au recunoscut neprinși: Alexandru Paleologu și cu mine. Rosca-Stanescu a recunoscut după ce l-au prins. Domnul Paleologu a spus: "Eu am făcut pactul cu diavolul". Eu am zis: "O anumită parte a Securității a fost structura de rezistență a națiunii române și continuă să fie".

 

- Cei mai mulți intelectuali se tem de etichetă care li s-ar lipi: "colaboraționiști". Mona Musca este o victimă?

- Doamna Mona Musca a citit angajamentul prin care se obliga și să semnaleze toate eventualele atitudini ostile statului român, la studenții străini. Adică însăși definiția "poliție politică". Dar dacă astăzi se cere același comportament, cu se cheamă?

 

- Deci e vorba de statul român, nu de regimul politic.

- Mona Musca a făcut poliție politică. Ei, și? Nu asta e vina dumneaei, ci faptul că a ascuns și a devenit campioana condamnării la lustrație a propriilor colegi!

 

- De exemplu, astăzi, dacă eu constat acum că există indivizi care acționează contra statului român, am dovezi și dacă mă duc la SRI și îi denunț, înseamnă că fac poliție politică?

- Nu, ar fi o acțiune de naiv sau de om nebun.

- Pe-atunci nu erau naivi sau nebuni?

- Nu, atunci, dacă se duceau să arate ce se întâmpla, cineva îi asculta și ajutau astfel statul român. Dumneavoastră astăzi v-ați duce la niște oameni constrânși să distrugă statul român. Cum să reclamați la ei?

- Bine, dar îi plătim din banii noștri pe cei care trebuie să protejeze statul român!

- Evident. Eu nu arunc piatră, nu știu cum lucrează noile servicii. Nu mă hazardez, dar serviciile noastre nu pot face față acestor formidabile operațiuni de distrugere a statului, fără să aibă informatorii lor. Dacă acești oameni vor fi demascați, atunci România va fi coborât atât de jos, încât a mai lupta pentru ea, va deveni din nou o crimă. Ca pe vremea lui Stalin.

 

"Am făcut lucruri bune cu ajutorul Securității"

 

- Nu e prea sumbră perspectiva asta?

- Dacă aș crede că așa va fi, mi-aș trage un glonț în cap sau m-aș duce la mănăstire. Eu lupt pentru țara mea de 50 de ani. Am ajutat la îngroparea regimului impus de la Moscova culturii române. Am, mâncat coliva imperiului sovietic și sper că voi ajunge să mănânc și aceasta colivă. Ce s-a întâmplat recent la Herculane este edificator. Se construia acolo o clădire ilegal și pe toți i-a cumpărat proprietarul. Un om, cu un copil mic, care nu mai putea trăi acolo din cauza zgomotului, s-a dus și și-a dat foc în fața clădirii. Oamenii au ieșit, l-au stins și au dărâmat șandramaua, fără să mai aștepte autoritățile. Asta înseamnă că neamul românesc începe să se trezească și să-și facă dreptate de jos în sus.

- E posibil să avem din nou un conflict de proporții între stat și națiune, între politicieni și popor, ca în perioada interbelică?

- Politicienii sunt acum beneficiarii structurii de stat, pe care au pus mâna. Dacă poporul ajunge la starea de spirit a celor de la Herculane, va reacționa. Nu neapărat dărâmând. În momentul în care națiunea se lămurește ce-i cu ea, începe să acționeze.

 

Misiunea intelectualului român de azi este să trezească, să lămurească această națiune, să-i explice tot ce se întâmpla cu ea. Paul Valery spunea că "nimic nu-l face pe om mai redutabil, decât să vadă lucrurile așa cum sunt". În momentul în care, după 16 ani, armata lui Soros se străduiește să ne determine să nu mai vedem nimic, să umblăm ca un cadavru cu luminile stinse și fără direcție, se vor găsi 20-30 de oameni în România care să pornească o acțiune de curățenie și toată națiunea se va lua după ei.

Părintele Anania spunea că Biserica trebuie să reintre în politică. Dar cum, votând la viitoarele alegeri, în loc de dracu, pe mama dracului? Dacă pe Biserica Ortodoxă o țin curelele, să-și facă un partid, așa cum a făcut Biserica Romano Catolică, deoarece creștin-democrația occidentală este o creație catolică.

 

- Sunteți un intelectual care a reușit să modeleze anumite acțiuni ale Securității în interesul culturii naționale. Cum s-a putut face atunci, cum se mai poate proceda acum?

- Atunci se putea fiindcă Securitatea era interesată de cultură.

- Nu generalizați?

- Era un sector care se ocupa de cultură după 1964. Eu i-am cunoscut în 1973, când am semnat angajamentul de colaborare. În acel sector erau numai oameni licențiați în istorie, geografie, filologie... Puteai discuta cu ei și erau profund patrioți. Erau preocupați să ne apere. Nici unul dintre acei ofițeri nu i-au dat în vileag pe colaboratorii lor. Nimeni nu a fost denunțat. Toți au rămas loiali și își păstrează discreția. Eu m-am bucurat de sprijin și am făcut câteva lucruri bune cu ajutorul Securității. Volumul X de Mihai Eminescu nu ar fi apărut niciodată dacă nu mă ocupam eu de el.

 

Operațiunea "Osânda la moarte"

 

- Ce relații avea Eugen Barbu cu Securitatea?

- Venea actualul senator PRM Ilie Merce săptămânal la revista "Săptămână" a lui Eugen Barbu, cu așa-zisul jurnal al lui Ion Caraion. Se închideau acolo și spuneau că au ședința. Merce venea cu acele pagini care nu erau jurnal, erau note informative și ei le publicau. De câte ori venea alt șef la Securitate, apropiații lui Barbu ne spuneau nouă la ureche: e prieten cu patronul, a fost la masa cu el. Cineva, nu-i dau numele, ne arată, mândrindu-se, fotografiile proprii cu generalul Nuta la nu știu ce reuniune bahică. Erau niște lucruri normale, iar la "Săptămână" se lucra direct, pe fată. O știu prea bine, doar am fost și eu acolo.

 

- Atunci ați putea să ne spuneți cum a apărut faimosul articol "Idealuri" și ce efect a avut el în epocă?

- Operațiunea "Osânda la moarte", programată în 1978, la Washington nu putea fi executată, câta vreme Ceaușescu era marele prieten al Israelului. Pavăză redutabilă a lui Ceaușescu era politica lui față de Israel, statutul de om care, în războiul de șase zile, a ținut România alături de Israel și care nu rupsese relațiile.

El împăcase Egiptul cu Israelul. Anwar el-Sadat îi dedica o pagină splendida în memoriile lui. Povestește cum i-a spus Ceaușescu să se împace imediat cu Israelul și, aflat în avion, contempla grădinile Bucureștiului, a hotărât să se ducă personal la Tel-Aviv. Și s-a dus la Golda Meir care îl bătuse măr. "Vai, îți mulțumesc că ai venit să vezi o biată baba!", i-a spus Golda Meir.

Prin urmare, despre Ceaușescu trebuia să se răspândească o altă imagine, că admite pamflete de tip legionar la adresa lui Mozes Rosen! Sarcina i-a revenit lui Ilie Rădulescu și articolul a fost scris, după mărturia autorului, chiar în cabinetul său.

 

- Ilie Rădulescu făcea asemenea servicii?

- Cu certitudine. Și am mai cules acum doi ani un argument, chiar din gura celui care a dat drumul explozivului articol. Nu l-a citit până la capăt deoarece se grăbea la un meci! Scandalul a fost însa repede înnăbușit, și abia acum dânsul înțelege de cine și de ce!

Schimbarea imaginii lui Ceaușescu într-un antisemit și patron de antisemiți a fost parte din vastul program de "distrugere a României", dezvăluit în 1985, la Stuttgart!

A venit apoi agentul CIA Mihai Pacepa și i-a făcut portret de antisemit în "Orizonturi roșii". După care, Ceaușescu a fost predat pentru execuție.

 

- Cum puteați să deosebiți invidia profesională a colegilor de breaslă de intenția bună de a sprijini cultura României prin colaborarea cu Securitatea?

- Erau tabere, nu doar invidie. Erau oameni instrumentați din aceleași direcții, ca și azi, ca să erodeze tot ce este național. Protocronismul a fost o idee excelentă, prin care se demonstra că și românii pot spune ceva nou în lume, nu ca ei au descoperit totul pe lume. Ideea excelenta venea de la Edgar Papu, un evreu creștinat la 30 de ani, în închisoare, ca Steinhart.

 

- Credeți că se derulează o acțiune de demonizare a Securității? Și dacă da, folosește la ceva?

- Da. Ca să-i facă de râs pe cei aflați la putere, care, în loc să se ocupe de problemele grave, se țin de prostii. Cei de la PSD furau, dar aveau grijă să mai lase ceva ca să poată fura și mâine.

- Ce pricep tinerii politicieni, care nu au colaborat cu Securitatea, din tot ce se întâmpla? Îi văd pe unii foarte dispuși să calce pa cadavre pentru a se impune, iar dosarele de la Securitate ale bătrânilor vor fi o trambulină excelentă pentru ei.

- Sunt mai curios să știu ce vor pricepe urmașii lor când vor descoperi colaborarea părinților lor cu tot felul de "securități" din lume, împotriva țării și a națiunii române.

                               A consemnat Viorel Patrichi

* Redacția revistei ROST a acceptat să publice acest dialog cu profesorul Dan Zamfirescu pentru că propune o viziune mai puțin întâlnită și pe alocuri bizară, de natură să declanșeze o dezbatere adevărată despre rostul României într-o nouă ordine mondială. Redacția își păstrează însa rezerva față de afirmațiile dlui Dan Zamfirescu. Așteptam cu interes eventualele replici la punctul de vedere al dlui Zamfirescu. (Redacția ROST)