Imbecilizarea
speciei umane... /AM FOST ACOLO
Preluare de pe internet.
Autor Teresita Dussart, pour FranceSoir – 26 iulie 2022
Toate studiile psihometrice din lume arată o scădere a coeficientului
intelectual începând din anul 2000.
CRONICĂ – Dintre toate amenințările existențiale, lipsește una din
toate agendele. Și totuși ea determină viitorul speciei noastre. Este vorba
despre declinul global al coeficientului intelectual (IQ). De el depinde
viitorul științei, culturii, capacității de a înțelege lumea. Consensul asupra
acestui declin este acum fără echivoc. Toate studiile psihometrice din lume
arată o scădere a coeficientului intelectual începând cu anul 2000. Cu cât este
mai mare nivelul IQ-ului național, cu atât este mai mare căderea. În afară de
studiile psihometrice, acest lucru demonstrează și empirismul. Un adolescent de
14 ani înțelege în medie ce ar fi înțeles un copil de 10 ani născut înainte de
1975. Unul dintre simptomele acestei regresii este pierderea vocabularului,
semnalată de numeroase studii începând cu 2017. Adevărata dramă relevată de
această sărăcire este cea a dificultății de memorare pentru generațiile în
devenire.
Filmul Idiocracy (Mike Judge, 2007) constituie din acest punct de
vedere o pildă profetică. Scenariul spune povestea unui cuplu care
înregistrează un IQ remarcabil de 130 fiecare, care așteaptă să se reproducă
după ce-și vor atinge toate obiectivele profesionale și materiale. Acum nu este
niciodată momentul. Până în ziua în care se hotărăsc în cele din urmă să facă
pasul. Dar apoi trebuie să facă faţă la ceasul biologic al unuia și de
resemnarea libidoului celuilalt. Ingineria asistată a fertilităţii vine prea
târziu pentru ei. În acest timp, cazurile sociale se reproduc exponențial și
ajung să conformeze o combinație de defecte ereditare. Toți inapţi pot rezolva
cele mai de bază probleme pentru supraviețuirea speciei, cum ar fi gestionarea
colectării reziduurilor. În această societate idiotizată, obezitatea a devenit
norma, oamenii consumând doar băuturi dulci. Statul nu poate rezolva probleme
simple, cum ar fi irigarea terenurilor sau gestionarea deșeurilor. Pornografia
se clasează ca o cultură, iar locurile de sex rapid preiau locurile de
fast-food. Elitele sunt formate din contra-elite. Un pic ca în sistemul școlar
actual, unde fruntașii clasei sunt percepuți ca învinși.
Deciziile politice sunt toate mai fatale și mai contraproductive unele
decât altele.
Coincidențele
cu realitatea noastră sunt tulburătoare, deși hiper fertilitatea săracilor este
un clișeu al secolului XX. Scăderea fertilităţii în ţările bogate afectează
acum toate clasele sociale. La aceasta, trebuie adăugat că clasele
socio-economice sunt doar parțial corelate cu nivelul socio-academic. Însă
asociația sărăcie fertilitate se bazează pe un izvor antropologic care și-a
avut rațiunea de a fi. Într-o familie săracă și/sau tradițională, resursa
principală este cea umană, ca sursă de muncă, putere, identitate. Acesta este
încă cazul în multe țări emergente, chiar dacă scăderea fertilităţii se observă
peste tot.
Unii specialiști apropiaţi tezelor
eugenice califică drept fertilitate disgenică hiper reproducerea între
„săraci”. Cu toate acestea, existența unui marker de diferență genotipică
(inteligență moștenită) nu a fost demonstrată definitiv. Pe de altă parte,
inteligența fenotipică sau inteligența dobândită este măsurabilă. Și este cea
care a explodat cu îmbunătățirile notabile ale calității vieții, începând de la
revoluția industrială.
Acest
salt calitativ în sapiens se datorează efectului Flynn, numit după economistul
neozeelandez James Flynn (28 Aprilie 1934 – 11 Decembrie 2020). Este vorba de o
creștere continuă a coeficientului intelectual datorită conjuncției securității
alimentare, accesului la educație și, în general, a unui climat propice
dezvoltării cognitive. Intrarea în secolul 21 marchează un regres pentru
dezvoltarea inteligenței umane. În Danemarca, unde IQ-ul celor înscriși este
înregistrat din 1959, s-a observat că între 1959 și 1989 a crescut cu 3 puncte
pe deceniu. Cu toate acestea, între 1989 și 1998, același IQ a marcat o primă
regresie, înjumătățindu-și practic progresia la +1,6 puncte. Din 1998, declinul
este de -2,7 pe deceniu. Acest studiu și altele converg asupra faptului că
efectul Flynn este defalcat. Societăţile prospere au cedat într-un timp foarte
scurt unei dinamici involutive.
Imbecilizarea
ar fi multifactorială. Rolul perturbatorilor endocrinologici produce efecte
neurologice. Este dovedit. Masivitatea metalelor grele din alimente, inclusiv
alimentele bio, aerul respirat ar provoca boli ale creierului. Ar exista de
asemenea în societățile bogate, matrice de conduită instalate, precum
întârzierea intrării în viața adultă prin dispariția ritului de trecere și o
serie întreagă de prescripții psihologizante constând în prelungirea timpului
„copilăriei”. Pe scurt, o întreagă formă de educație s-a îndreptat către
regresie producând o formă structurală de întârziere la maturizare, și deci
intelectuală.
Și
apoi există coincidența declinului inteligenței umane concomitent cu transferul
abilităților sale către inteligența mașinii. Izolarea oamenilor în 2020 va
marca dezvoltarea inteligenței artificiale. Ceea ce mai rămăsese din operațiile
mentale încă în sarcina umanilor le-au fost luate.
O funcție printre altele, fundamentală, spațializarea este moartă.
GPS-ul „oprește anumite părți ale creierului”, descrie un studiu al
Colegiului Universității din Londra (UCL) publicat de Nature Communications pe
21 martie 2017. Expertul în tehnologia informației Nicholas Carr susține că
enumeră în cartea să „tot ce face internetul creierului tău.” (The Shallows:
what the Internet îs doing to our brains Norton & Company Publishing,
2020). La aceasta trebuie adăugat efectul hipnotic al instrumentelor care
creează dependență precum canalele de streaming, confuzia dintre ficțiune și
realitate, scăderea capacității de concentrare în lectură etc. Ar fi foarte
ingenios să ne gândim că toate acestea nu provoacă cicatrici evolutive.
În
fața unei astfel de agresiuni a creierului uman, școala ar trebui să fie o
fortăreață. Dar asta fără a conta pe impunerea a doi ani de dezertare școlară
sau semi-dezertare din cauza izolării covid. Ar fi fost de așteptat ca elevii
din țările emergente, mai puțin expuși la consumul instrumentelor tehnologice,
să reprezinte un rezervor de creiere nedeteriorate. Dar politica de sărăcire a
trecut pe acolo. În februarie 2021, un raport de la Banque mondiale a
diagnosticat:
„Criza covid a exacerbat creșterea prețurilor la nutriție pentru cele
mai sărace populații din lume”. „De-a lungul anului trecut, Covid-19 a dezarmat
securitatea economică, sanitară și alimentară, împingând 150 milioane de
persoane la extrema pauperizare”, se arată în comunicat. Prin Covid 19 trebuie
să înțelegem că nu virusul ca atare, ci măsurile iresponsabile cărora a servit
drept pretext pentru implementare.
Cu
o lună înainte, un raport al aceleiași organizații a cifrat costul abandonului
școlar ca pondere din PIB pentru țările sărace. Raport, care nu a prosperat mai
mult din punct de vedere al conștientizării: „Din cauza proceselor de învățare
și a creșterii abandonului școlar, această generație de elevi va pierde un
miliard de euro din venituri, mai mult sau mai puțin 10% din PIB-ul global, iar
țările vor cădea, fără posibilitatea de a ajunge din urmă, în ceea ce privește
obiectivul lor de reducere a Learning Poverty, cu riscul de a crește potențial
sărăcia cu 63%. „.
Learning Poverty este un instrument statistic dezvoltat de UNESCO
pentru a măsura nivelurile de analfabetism în țările cu venituri medii și mici.
Și veștile nu sunt bune.
Carlos
Felipe Jaramillo, vicepreședintele Băncii Mondiale pentru America Latină, a
estimat pe 3 iunie că criza educației din America Latină este fără precedent:
următoarea generație „va fi mai puțin productivă și va avea mai puține
oportunități”. În medie, în America Latină, copiii au pierdut 1,8 ani de
școlarizare, potrivit Unesco. În unele țări precum Panama, unde școala a fost
închisă din martie 2020 până în 2022, peste 20% dintre elevi au abandonat
definitiv băncile. Adică sute de milioane de noi săraci, cu un efect epigenetic
ca bonus.
Himerele
ultimelor două decenii se caracterizează mai ales prin negarea maleabilității
evolutive a speciei umane, ca pentru orice altă specie animală. De exemplu,
hormonii sunt administrați în mod legal copiilor la pubertate sau prepuberi
pentru a normaliza posibila disforie de gen într-un context în care efectele cauzate
de perturbatorii endocrinologici fac obiectul unei abundente literaturi
științifice. În același spirit, cufundați în ideea că identitatea este legată
de percepția de sine, este imposibil să nu ne punem întrebarea despre rolul
acestor perturbatori endocrinologici în care suntem cufundați de zeci de ani,
confruntați cu creșterea sindromului de nediferențiere sexuală.
La
toți acești factori se adaugă normalizarea consumului de canabis. Ori toate
studiile asupra Tetrahidrocannabinolului (THC) arată leziunile ireversibile ale
creierului, pe lângă promovarea anumitor boli psihiatrice, inclusiv
schizofrenia. Legalizarea să și campania de legitimare socială care o însoțește
sunt cu atât mai îngrijorătoare.
Această
asociere a prostiei și nebuniei este semnul idiocrației, cruzimii și răutății
care nu suferă nicio sancțiune morală. Dimpotrivă. Sunt încurajați. Un pic ca
acele videoclipuri de amatori care circulă pe rețelele de socializare în care
adolescenții bat unul dintre colegii de clasă, și departe de a se rușina de
actul laș, îl postează pe rețelele lor de socializare. Anularea culturii,
umilirea gânditorilor divergenți, este de același ordin al violenței.
Cetățenia
se mișcă într-un univers semnificativ foarte sărac, care afectează strict
funcția excitantă a plăcerii. De exemplu, în Liban în 2019, înainte de izolare,
milioane de tineri au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva guvernului,
deoarece statul dorea să impună o plată de 20 de cenți pentru utilizarea
WhatsApp. Niciodată în istoria corupției Libanului nu au avut loc astfel de
proteste.
Semnificativ și cuvintele pentru a o spune. În Spania, în 2019, premiul
național de la Ministerul Culturii și Sportului a fost acordat unei autoare,
Cristina Morales, pentru cartea ei Easy Reading. (*Easy Reading, Ușor de citit,
este o sărbătoare feministă a corpului în toate formele sale, a dorinței
feminine și a sexualității queer și a puterii transgresive și revoluționare a
limbajului.) În Occident, principalele ziare au optat, încă din anii 90, pentru
scrierea în „easy”. Fără cuvinte „complicate”, nuanța este considerată
bombastică. Realitatea nu vine cu gri. Complexitatea lumii cedează unei
narațiuni instalate. Propozițiile scurte sunt obligatorii. Este domnia
demagogiei intelectuale.
Imbecilizarea
constituie o amenințare la adresa democrației. Instalarea sofismului este deja
observabilă în gestiunea crizelor, crize în sine create de un personal politic
de o calitate dezastruoasă. Până în 2050, coeficientul intelectual mediu global
va fi în jur de 80. Nu va trebui să așteptăm, ca în filmul lui Mike Judge
Idiocracy, anul 2505, pentru a face din această ficțiune științifico-fantastică
o realitate. Raportat la secolul al XX-lea, IQ-ul 80 ar fi o formă ușoară de
retard mintal. Un scenariu pe care nici Darwin, nici Alexis de Tocqueville nu
l-ar fi putut prevedea.
Karen Smith de la France Soir
Comentarii
Trimiteți un comentariu