Acatistul de mulțumire „Slavă lui Dumnezeu pentru toate!”
Rugăciunile începătoare
Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.
Împărate ceresc, Mângâieto¬rule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le îm¬plinești, Vistierul bunătăților și dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.
(de trei ori).
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doam¬ne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vin¬decă neputințele noas¬tre, pentru numele Tău.
(de trei ori), Doamne miluiește, Doamne miluiește, Doamne miluiește
Slavă..., și acum...
Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfin¬țească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta, precum în cer așa și pe pă¬mânt. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noș¬tri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbă¬vește de cel rău.
Condacul 1
Împărate al veacurilor, Cel ce nu suferi stricăciune, Tu ții în dreapta Ta toate cărările vieții omenești cu puterea proniei Tale celei mântuitoare. Îți mulțumim pentru binefacerile Tale cele arătate și cele ascunse, pentru viața pământească și pentru cereștile bucurii ale împărăției Tale. Arată-ne și de acum înainte mila Ta, celor care cântăm: Slavă Ție, Dumnezeule, în veci!
Icosul 1
Venit-am pe lume prunc slab și neajutorat, dar îngerul păzitor a întins aripi luminoase, ocrotind leagănul copilăriei mele. Dragostea Ta strălucește de atunci peste toate cărările mele, în chip minunat călăuzindu-mă către lumina veșniciei. Cu slavă s-au arătat, din prima zi și până acum, darurile Proniei Tale cele îmbelșugate. Îți mulțumesc și strig cu toți cei care Te cunosc pe Tine:
Slavă Ție, Celui ce m-ai chemat la viață,
Slavă Ție, Celui ce mi-ai arătat frumusețea lumii,
Slavă Ție, Celui ce ai deschis înaintea mea cerul și pământul ca pe o carte veșnică a înțelepciunii,
Slavă veșniciei Tale, ce se arată în lumea cea vremelnică,
Slavă Ție, pentru milele Tale cele arătate și cele ascunse,
Slavă Ție, pentru fiecare suspinare a încercărilor mele,
Slavă Ție, pentru fiecare pas al vieții, pentru fiecare clipă de bucurie,
Slavă Ție, Dumnezeule, în veci!
Condacul al 2-lea
Doamne, ce bine e să fii oaspetele zidirii Tale: vântul bine-înmiresmat, munții care tind spre cer, apele ca niște oglinzi nemărginite în care se răsfrâng aurul razelor și curgerea ușoară a norilor, întreaga fire șoptește tainic, toată e plină de mângâiere, păsările și dobitoacele poartă pecetea iubirii Tale. Binecuvântat este pământul cu frumusețea cea degrab trecătoare care deșteaptă dorul de veșnicul locaș unde întru nestricăcioasă frumusețe se aude cântarea: Aliluia!
Icosul al 2-lea
M-ai adus în viața aceasta ca într-un rai preasfânt. Am văzut cerul ca un potir albastru și adânc, în azurul căruia cântă păsările, am ascultat foșnetul plin de pace al pădurii și susurul dulce-glăsuitor al apelor, m-am înfruptat din roadele bine-miresmate și dulci, ca și din mierea cea parfumată. Ce bine e la Tine pe pământ, și câtă bucurie să fiu oaspetele Tău!
Slavă Ție, pentru praznicul vieții,
Slavă Ție, pentru buna mireasmă a lăcrămioarelor și trandafirilor,
Slavă Ție, pentru felurimea cea desfătata a roadelor și a semințelor,
Slavă Ție, pentru strălucirea de giuvaer din roua dimineții,
Slavă Ție, pentru surâsul deșteptării scăldate în lumină,
Slavă Ție, pentru frumusețea zidirii mâinilor Tale,
Slavă Ție, pentru viața veacului acesta, prevestitoare a celei cerești,
Slavă Ție, Dumnezeule, în veci!
Condacul al 3-lea
Prin puterea Sfântului Duh împrăștie mireasmă orice floare: adiere tihnită de parfum, gingașă alcătuire de culori, frumusețea Celui Mare întru cele smerite. Laudă și cinste Făcătorului de viață Dumnezeu, Cel Care a încununat țarina cu aurul spicelor și cu azurul albăstrelelor, iar sufletul cu bucuria vederii celor tainice. Veseliți-vă și-I cântați Lui: Aliluia!
Icosul al 3-lea
Cât de minunat ești în praznicul primăverii, când se trezește la viață toată făptura și de prin mii de părți strigă cu bucurie către Tine: Tu ești Izvorul vieții, tu ești Biruitorul morții! Mângâiate de lumina lunii și de cântecele privighetorilor, stau văile și codrii în veșminte de nuntă, întreaga lume este mireasa Ta, ea îl așteaptă pe Mirele nestricăcios. Dacă astfel îmbraci Tu iarba câmpului, cum oare ne vei preschimba în veacul învierii ce va să fie, cum vor lumina trupurile noastre, iar sufletele cum vor străluci?
Slavă Ție, Celui ce ai scos dintru întunecimile pământului felurite culori și gusturi și miresme,
Slavă Ție, pentru zidirea cea primitoare și bogată în mângâiere,
Slavă Ție, că ne-ai înconjurat cu mii și mii de făpturi,
Slavă Ție, pentru adâncul înțelepciunii Tale, care și-a pus pecetea peste întreaga lume,
Slavă Ție, cu evlavie sărut urmele pașilor Tăi nevăzuți,
Slavă Ție, Celui ce ai aprins înaintea noastră lumina cea strălucitoare a vieții veșnice,
Slavă Ție, pentru nădejdea vieții nestricăcioase, nepieritoare, desăvârșite,
Slavă Ție, Dumnezeule, în veci!
Condacul al 4-lea
Cu câtă dulceață îi îndestulezi pe cei ce se gândesc la Tine, ce Făcător de viață este Cuvântul Tău cel Sfânt! Mai plăcută decât untdelemnul și mai dulce decât fagurii este împreună-grăirea cu Tine. Rugăciunea adusă Ție prinde viață și se înaripează: cu ce cutremur se umple atunci sufletul și cât de mărețe și pline de tâlc apar atunci viața și făptura toată! Unde nu ești Tu - acolo e pustiu. Unde ești Tu - acolo e bogăția sufletului, acolo se revarsă, ca un șuvoi de apă vie, cântarea: Aliluia!
Icosul al 4-lea
Când se lasă peste pământ apusul, când se împart odihna somnului obștesc și la căderea zilei liniștea se așterne, eu văd cămara Ta sub chipul palatelor strălucitoare și a pridvoarelor de nori ale amurgului. Foc și porfiră, aur și azur grăiesc prorocind despre frumusețea cea negrăită a corturilor Tale și cu glas de prăznuire strigă:
Slavă Ție, în ceasul tihnit al înserării,
Slavă Ție, Celui ce ai revărsat asupra lumii mare liniște,
Slavă Ție, pentru raza de rămas-bun a soarelui care apune,
Slavă Ție, pentru odihna somnului adânc,
Slavă Ție, pentru bunătatea Ta care se arată în întuneric, când lumea toată pare a fi departe,
Slavă Ție, pentru rugăciunile smerite ale sufletului,
Slavă Ție, pentru deșteptarea făgăduită spre bucuria veșnicei zile neînserate,
Slavă Ție, Dumnezeule, în veci!
Condacul al 5-lea
Nu sunt cumplite viforele vieții pentru acela în al cărui suflet strălucește făclia focului Tău. Împrejur - vreme rea și întuneric, groază și urlet de vijelie; iar în sufletul lui e pace și lumină: acolo e Hristos! Și inima cântă: Aliluia!
Icosul al 5-lea
Văd cerul Tău strălucitor de stele. O, cât ești de bogat și câte lumini ai! Prin razele îndepărtaților luminători mă privește veșnicia; sunt așa mic și neînsemnat, dar cu mine este Domnul și pretutindeni sunt păzit de dreapta Lui cea iubitoare.
Slavă Ție, pentru necontenita Ta purtare de grijă,
Slavă Ție, pentru oamenii pe care pronia Ta mi i-a adus în cale,
Slavă Ție, pentru dragostea rudelor, pentru dăruirea prietenilor,
Slavă Ție, pentru blândețea dobitoacelor care-mi slujesc,
Slavă Ție, pentru clipele luminoase ale vieții mele,
Slavă Ție, pentru bucuriile limpezi ale inimii,
Slavă Ție, pentru fericirea de a trăi, de a mă nevoi și de a contempla,
Slavă Ție, Dumnezeule, în veci!
Condacul al-6-lea
Cât ești de măreț și de apropiat întru cumplita suflare a furtunii, cum se vădește atotputernicia mâinii Tale în șerpuirea fulgerelor orbitoare: minunată este măreția Ta. Glasul Domnului peste câmpii și în foșnetul codrilor, glasul Domnului în purcederea tunetelor și ploii, glasul Domnului peste ape multe. Lăudat fii în vuietul munților care scuipă foc. Tu scuturi pământul ca pe un veșmânt; Tu înalți până la cer valurile mării. Laudă Ție, Celui ce ai smerit trufia omenească, făcând să se înalțe strigăt de pocăință: Aliluia!
Icosul al-6-lea
Ca fulgerul când luminează cămările ospățului și după el par jalnice toate făcliile, așa ai strălucit și Tu în sufletul meu, fără de veste, la vremea celor mai mari bucurii ale mele; iar după lumina Ta de fulger, ce palide, întunecate și firave păreau aceste bucurii... Sufletul meu năzuiește spre Tine!
Slavă Ție, hotar al celor mai înalte visuri omenești,
Slavă Ție, pentru setea noastră nepotolită după împărtășirea cu Dumnezeu,
Slavă Ție, Celui ce ai aprins în noi nemulțumirea numai cu viața cea de pe pământ,
Slavă Ție, Celui ce faci din noi fii ai luminii înveșmântându-ne cu cele mai gingașe raze ale Tale,
Slavă Ție, Celui ce ai zdrobit puterea duhurilor întunericului și ai sortit tot răul spre nimicire,
Slavă Ție, pentru descoperirile Tale;
Slavă Ție, pentru fericirea de a Te simți și de a viețui cu Tine,
Slavă Ție, Dumnezeule, în veci!
Condacul al-7-lea
În sânul minunatei simfonii care ne înfășoară cu bogatele ei armonii se face auzită chemarea Ta. Tu ne descoperi pridvorul împărăției ce va să fie în dulceața cântărilor, în minunatele acorduri ale sunetelor, în simțirea înaltă din glăsuirea lor, în strălucirea lucrării artistului. Orice adevărată frumusețe ne poartă sufletul spre Tine, ca o puternică chemare, făcându-ne să înălțăm cu glas de sărbătoare cântarea: Aliluia!
Icosul al-7-lea
Cu pogorârea Sfântului Tău Duh, Tu luminezi și faci să rodească arta pictorilor, inspirația poeților, gândirea savanților. Cu puterea cunoașterii de sus pătrund ei legile Tale, luminându-ne adâncul înțelepciunii Tale de Ziditor. Lucrările lor și fără de voie Te mărturisesc: O, cât ești de mare în operele lor, cât ești de mare în omul pe care Tu L-ai făcut!
Slavă Ție, Celui ce Ți-ai arătat puterea în legile ce cârmuiesc zidirea,
Slavă Ție, că toată făptura e plină de legile pe care i le-ai rânduit,
Slavă Ție, pentru tot ce ni s-a descoperit prin harul Tău,
Slavă Ție, pentru ceea ce cu înțelepciune ne-ai ascuns,
Slavă Ție, pentru geniul minții omenești,
Slavă Ție, pentru puterea de a lucra cele de folos,
Slavă Ție, pentru limbile de foc ale inspirației,
Slavă Ție, Dumnezeule, în veci!
Condacul al-8-lea
Cât de apropiat ești de noi în ziua bolii! Tu Însuți cercetezi pe cei bolnavi, Tu Însuți Te apleci spre patul celui suferind. Și inima lui stă de vorbă cu Tine. Tu luminezi sufletul cu pace în vremea grelelor pătimiri și scârbe, Tu trimiți ajutor neașteptat. Tu mângâi, Tu cercetezi cu dragoste și mântui, Ție îți înălțăm cântare: Aliluia!
Icosul al-8-lea
Când, prunc fiind, Te-am chemat cu înțelegere pentru prima oară, mi-ai împlinit rugăciunea și mi-ai adumbrit sufletul cu pacea harului Tău. Atunci am înțeles că Tu ești bun și fericiți sunt cei care aleargă la Tine. Am început a Te chema din ce în ce mai des, iar acum strig:
Slavă Ție, Celui ce plinești cererea mea pentru cele bune;
Slavă Ție, Celui ce veghezi necontenit asupra mea;
Slavă Ție, Celui ce tămăduiești neputințele și scârbele cu trecerea vindecătoare a timpului;
Slavă Ție, Celui ce singur știi de ce îngădui să fim prigoniți pe nedrept;
Slavă Ție, Celui prin Care nici o pierdere nu e de neînlocuit și tuturor le dăruiești viața de veci;
Slavă Ție, Celui ce faci nepieritor tot lucrul cel înalt și bun;
Slavă Ție, Celui ce ne-ai făgăduit reîntâlnirea cea dorită cu cei de aproape ai noștri adormiți întru nădejdea învierii;
Slavă Ție, Dumnezeule, în veci!
Condacul al-9-lea
De ce zâmbește tainic toată făptura în zilele de praznic? De ce atunci se revarsă în inimă o minunată ușurare, fără asemănare cu cele pământești și însuși văzduhul devine altar și biserică purtătoare de lumină? E adierea harului Tău, e strălucirea Taborului, cerul și pământul cântă atunci lauda: Aliluia!
Icosul al-9-lea
Când m-ai insuflat spre a sluji aproapelui, luminându-mi sufletul cu umilința, atunci una din razele Tale nenumărate a căzut asupra inimii mele, și ea s-a făcut purtătoare de lumină, fier în văpaie: am privit chipul Tău tainic și neapropiat
Slavă Ție, Celui ce ai preschimbat viața noastră cu faptele bunătății,
Slavă Ție, Celui ce ai pecetluit cu negrăită dulceață fiecare din poruncile Tale,
Slavă Ție, Celui ce Te sălășluiești în chip nevăzut acolo unde adie buna mireasmă a milostivirii,
Slavă Ție, Celui ce ne-ai trimis nereușite și scârbe, ca să ne întoarcem ochii spre suferința celorlalți,
Slavă Ție, Celui ce ai pus mare răsplată în însăși fapta bună,
Slavă Ție, Celui ce primești avântul spre cele înalte,
Slavă Ție, Celui ce învălui cu iubirea mai presus de toate,
Slavă Ție, Dumnezeule, în veci!
Condacul al 10-lea
Un lucru destrămat în pulbere nu se ridica la loc, dar Tu învii pe cei a căror conștiință s-a stins și întorci la frumusețea cea dintâi sufletele ce o pierduseră fără nădejde. Cu Tine nimic nu e cu neputință de îndreptat. Tu ești cu totul dragoste. Tu ești Cel ce pe toate le zidești, și Cel ce iarăși dai viață. Pe Tine Te lăudăm cântând: Aliluia!
Icosul al 10-lea
Dumnezeul meu, Cel ce cunoști căderea îngerului trufaș al zorilor, mântuiește-mă cu harul tău, nu mă lăsa să mă îndepărtez de Tine și nu-mi da să mă îndoiesc de Tine. Dă auzului meu agerime, ca să aud în toate clipele vieții mele glasul Tău tainic și să-Ți strig Ție, Celui veșnic:
Slavă Ție, pentru minunatele potriviri de întâmplări pe care le-a rânduit pronia Ta,
Slavă Ție, pentru presimțirile dăruite de har,
Slavă Ție, pentru povețele glasului tainic,
Slavă Ție, pentru descoperirile din vis și din trezie ale cuvioșilor Tăi,
Slavă Ție, Celui ce zădărnicești planurile nefolositoare,
Slavă Ție, Celui ce ne trezești prin suferințe din beția patimilor,
Slavă Ție, Celui care smerești spre mântuire trufia inimii,
Slavă Ție, Dumnezeule, în veci!
Condacul al 11-lea
Prin lanțul de gheață al veacurilor simt suflul fierbinte al Dumnezeirii Tale și dragostea Ta de oameni. Tu ești aproape, sorocul vremurilor se apropie. Văd Crucea Ta: ai îndurat-o pentru mine; în pulbere se așterne duhul meu înaintea Crucii: aici e praznicul iubirii și al mântuirii, aici nu încetează în veci lauda: Aliluia!
Icosul al 11-lea
Fericit cel care va cina în împărăția Ta, însă Tu m-ai împărtășit încă de pe pământ de această fericire. De câte ori nu mi-ai întins cu dreapta Ta dumnezeiască Trupul și Sângele Tău iar eu, mult păcătosul am primit știutele Taine și am simțit iubirea Ta cea negrăită și mai presus de fire?
Slavă Ție, pentru puterea harului Tău cel necuprins și de viață făcător,
Slavă Ție, Celui ce ai înălțat Biserica Ta ca adăpost lumii ostenite,
Slavă Ție, Celui ce ne-ai născut a doua oară prin apele cele de viață făcătoare ale Botezului.
Slavă Ție, căci Tu întorci celor care se pocăiesc neprihănirea crinilor,
Slavă Ție, adânc nesecat al iertării,
Slavă Ție, pentru paharul vieții și pentru pâinea bucuriei veșnice,
Slavă Ție, Celui ce ne-ai ridicat spre cer,
Slavă Ție, Dumnezeule, în veci!
Condacul al 12-lea
De multe ori am privit cum se răsfrângea slava Ta pe chipurile celor răposați. Cum străluceau de nepământească frumusețe și bucurie, cât de nematerialnice păreau trăsăturile lor: cu adevărat era praznicul fericirii și al odihnei în sfârșit atinse; tăcerea lor striga spre Tine. În ceasul sfârșitului, luminează și sufletul meu, cel care strigă: Aliluia!
Icosul al 12-lea
Ce înseamnă laudele mele înaintea Ta! Eu nu am auzit cântarea heruvimilor - aceasta este partea sufletelor înalte - dar știu cum Te slăvește firea. Am privit iarna cum, sub tăcerea lunii, întreg pământul îți aduce tihnită rugăciune, înveșmântat în haină albă, strălucind de nestematele zăpezii. Am văzut cum se bucură de Tine soarele care răsare și am auzit corurile păsărilor slavoslovind. Am auzit cum foșnesc codrii, cântă vânturile și apele susură cu taină despre Tine, am auzit cum Te propovăduiesc cetele luminătorilor prin mișcarea pe care le-ai rânduit-o, cu înțelepciune, pe nesfârșitele întinderi. Ce e lauda mea! Firea este ascultătoare, iar eu nu sunt. Atâta cât trăiesc și văd dragostea Ta, râvnesc să-Ți mulțumesc, să mă rog Ție și să strig:
Slavă Ție, Celui ce ne-ai arătat lumina,
Slavă Ție, Celui ce ne-ai iubit cu dragoste adâncă, nemăsurată și dumnezeiască,
Slavă Ție, Celui ce ne umbrești cu lumina, cu cetele sfinților și îngerilor Tăi,
Slavă Ție, Prea-Sfântule Părinte, Care ne-ai chemat să dobândim împărăția Ta,
Slavă Ție, Duhule Sfinte, Soare de Viață Făcător al veacului ce va să vină,
Slavă Ție, Fiule al lui Dumnezeu, începătură a mântuirii noastre,
Slavă Ție, pentru toate, Treime Dumnezeiască și Preabună,
Slavă Ție, Dumnezeule, în veci!
Condacul al 13-lea(acest condac se zice de trei ori)
O, Preabună și de Viață-Făcătoare Treime, primește mulțumire pentru toate milele Tale și ne arată vrednici de binefacerile Tale ca, înmulțind talanții care ne-au fost încredințați, să intrăm în veșnica bucurie a Domnului nostru cântând cântare de biruință: Aliluia!
O, Preabună și de Viață-Făcătoare Treime, primește mulțumire pentru toate milele Tale și ne arată vrednici de binefacerile Tale ca, înmulțind talanții care ne-au fost încredințați, să intrăm în veșnica bucurie a Domnului nostru cântând cântare de biruință: Aliluia!
O, Preabună și de Viață-Făcătoare Treime, primește mulțumire pentru toate milele Tale și ne arată vrednici de binefacerile Tale ca, înmulțind talanții care ne-au fost încredințați, să intrăm în veșnica bucurie a Domnului nostru cântând cântare de biruință: Aliluia!
Apoi iarăși se zice Icosul întâi
Venit-am pe lume prunc slab și neajutorat, dar îngerul păzitor a întins aripi luminoase, ocrotind leagănul copilăriei mele. Dragostea Ta strălucește de atunci peste toate cărările mele, în chip minunat călăuzindu-mă către lumina veșniciei. Cu slavă s-au arătat, din prima zi și până acum, darurile Proniei Tale cele îmbelșugate. Îți mulțumesc și strig cu toți cei care Te cunosc pe Tine:
Slavă Ție, Celui ce m-ai chemat la viață,
Slavă Ție, Celui ce mi-ai arătat frumusețea lumii,
Slavă Ție, Celui ce ai deschis înaintea mea cerul și pământul ca pe o carte veșnică a înțelepciunii,
Slavă veșniciei Tale, ce se arată în lumea cea vremelnică,
Slavă Ție, pentru milele Tale cele arătate și cele ascunse,
Slavă Ție, pentru fiecare suspinare a încercărilor mele,
Slavă Ție, pentru fiecare pas al vieții, pentru fiecare clipă de bucurie,
Slavă Ție, Dumnezeule, în veci!
Și Condacul întâi
Împărate al veacurilor, Cel ce nu suferi stricăciune, Tu ții în dreapta Ta toate cărările vieții omenești cu puterea proniei Tale celei mântuitoare. Îți mulțumim pentru binefacerile Tale cele arătate și cele ascunse, pentru viața pământească și pentru cereștile bucurii ale împărăției Tale. Arată-ne și de acum înainte mila Ta, celor care cântăm: Slavă Ție, Dumnezeule, în veci!
Rugăciune către Dumnezeu-Tatăl
Atotputernice Stăpâne, înțelepte și atotbunule Doamne, Născătorule cel fără de început al Fiului celui dintr-o ființă născut, și Purcezător al Sfântului și Celui de viață făcătorul Tău Duh, veșnic și pururea fiitor; Însuți pricinuitorule de purcedere, a Cărui mărire este nemărginită, slavă nespusă și milostivire nemăsurată; Cel ce ne-ai adus pe noi din neființă și ne-ai cinstit cu chipul Tău cel preascump; Care ne-ai dăruit nouă nevrednicilor nu numai a Te cunoaște pe Tine și a Te iubi, dar încă ce este mai scump, ca și Tată a Te numi pe Tine ne-ai învrednicit.
Mulțumim Ție, Dumnezeule al milostivirii și al îndurărilor, Cel ce nu ne-ai lăsat pe noi, cei ce am călcat porunca Ta, în mijlocul păcatului și în umbra morții; ci ai binevoit a trimite pe pământ, pentru mântuirea noastră, pe Unul-Născut Fiul Tău, prin Care și veacurile s-au făcut, ca prin întruparea Lui și prin patimile Lui cele înfricoșătoare, de chinuirea diavolului și din stricăciunea morții să ne izbăvim.
Mulțumim Ție, Dumnezeule al dragostei și al puterilor, că după înălțarea la cer a Preascumpului nostru Mântuitor, ai trimis și pe Preasfântul Tău Duh peste aleșii Lui ucenici și apostoli, pentru ca prin puterea propovăduirii lor celei de Dumnezeu insuflate pe toată lumea s-o lumineze cu lumina cea curată a Evangheliei Tale. Deci, Însuți, Iubitorule de oameni, Stăpâne, ascultă acum rugăciunea cea smerită a nevrednicilor fiilor Tăi, că așa precum ne-ai zidit pe noi numai pentru bunătatea Ta și ne-ai răscumpărat pe noi pentru îndurarea Ta, așa ne și mântuiește pe noi pentru îndurarea Ta, așa ne și mântuiește pe noi după milostivirea Ta cea neasemănată; fiindcă din faptele noastre nici urmă de pocăință nu avem, ci dreaptă răsplătire și despărțire de prealuminata fața Ta ne așteaptă.
Că, dacă și pentru tot cuvântul în deșert se va cere de la noi răspuns în ziua judecății și a răsplătirii, pentru nenumăratele noastre fărădelegi, cu care am greșit înaintea Ta, apoi, ce răspuns vom da noi, săracii, în ziua aceea?
Pentru aceasta alergăm spre a Ta bunătate, care covârșește toată mintea și cuvântul, rugându-ne Ție: Greșit-am, curățește-ne pe noi, Doamne; nelegiuit-am, iartă-ne, Stăpâne, mâniatu-Te-am, milostivește-Te, Îndelung-Răbdătorule.
Și păzește mai ales mintea, știința și inima noastră de răutățile lumii; izbăvește-ne pe noi și ne mântuiește de viforul cel mult învăluitor al patimilor și al căderilor în păcatele cele știute și neștiute; ne îndreptează pe noi la limanul cel lin al credinței, al dragostei și al nădejdii vieții celei veșnice.
Adu-Ți aminte, Doamne, de noi, întru mila Ta; dăruiește-ne nouă toate cererile cele spre mântuire, iar mai ales viață curată și fără de prihană; învrednicește-ne pe noi a Te iubi pe Tine, și a ne teme din toată inima noastră, și a face voia Ta cea sfântă; pentru rugăciunile Preacuratei Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu și ale tuturor sfinților.
Că bun și iubitor de oameni Dumnezeul nostru ești, și Ție slavă și mulțumire și închinăciune înălțăm, împreună cu Cel fără de început al Tău Fiu și cu Preasfântul și Bunul și de viață Făcătorul Tău Duh; acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Rugăciune către Dumnezeu-Fiul
Unule-Născut, Fiule și Cuvântul lui Dumnezeu, Cel ce pentru mântuirea noastră ai binevoit a Te întrupa și moarte a pătimi; iar acum și cu preacuratul Tău Trup la cer de-a dreapta împreună cu Tatăl șezi, și toată lumea o cârmuiești, nu ne uita cu milostivirea Ta pe noi, cei ce suntem jos, care măcar că suntem cu totul întinați și nevrednici, însă întru Tine, Mântuitorule și Dumnezeul nostru, credem și pe alt mijlocitor și nădejde al mântuirii nu știm.
Deci, dă-ne nouă, Preabunule Răscumpărătorule, ca totdeauna să ne aducem aminte de câte chinuri ale sufletului și ale trupului Tău a fost trebuință ca să împaci dreptatea cea veșnică a părintelui Tău pentru păcatele noastre; și cum Te-ai pogorât de pe cruce până la iad, cu preacurat sufletul Tău, ca să ne izbăvești pe noi de puterea chinuirii iadului.
Iar aducându-ne aminte de aceasta, să ne păzim de pofte și de păcate, care au fost pricină de înfricoșătoare patimi și de moartea Ta; și să iubim dreptatea și virtutea, care sunt mai plăcute Ție decât tot darul cel adus de noi.
Deci, ca Cel ispitit după toate, Preabunule, singur știi cât este de mare slăbiciunea duhului și a trupului nostru și cât de puternic și viclean este vrăjmașul nostru care umblă ca un leu, căutând pe cine să înghită, pentru aceasta nu ne lipsi pe noi de ajutorul Tău atotputernic; ci fii de-a pururea cu noi, păzindu-ne și acoperindu-ne, povățuindu-ne și întărindu-ne, bucurând și veselind duhul nostru.
Iar noi alergând la sânul dragostei și a îndurării Tale, toată viața noastră cea vremelnică și veșnică Ție să o dăm, Stăpânului nostru, Răscumpărătorului și Domnului; pe Care din adâncul sufletului Îl rugăm, ca să ne faci pe noi cu judecățile pe care le știi, fără de împiedicare a trece calea aceasta întunecoasă a vieții pământești și a ajunge la cămara cea dumnezeiască a Ta, pe care ai făgăduit a o pregăti tuturor celor ce cred în numele Tău și urmează dumnezeieștilor Tale învățături.
Rugăciune către Dumnezeu-Duhul Sfânt
Împărate ceresc, preabunule Mângâietorule, Duhule al adevărului, Cel ce din Tatăl mai înainte de veci purcezi, și întru Fiul pururea Te odihnești; nepărtinitorule Izvor al darurilor celor dumnezeiești, pe care le împarți precum voiești; prin care și noi nemernicii ne-am sfințit și ne-am uns în ziua botezului nostru.
Caută spre rugăciunea robilor Tăi, vino la noi și Te sălășluiește întru noi și curățește sufletele noastre, ca să putem a ne face locaș Preasfintei Treimi.
Așa, o Preabunule, nu Te scârbi de necurăția noastră nici de rănile păcatelor; ci le tămăduiește pe ele cu ungerea Ta cea atot-vindecătoare. Luminează mintea noastră, ca să cunoaștem deșertăciunea lumii și a celor ce sunt în lume; înviază știința noastră, ca neîncetat să vestească nouă ceea ce se cuvine a face și ce se cuvine a lepăda; îndepărtează și înnoiește inima ca să nu izvorască mai mult ziua și noaptea gânduri rele și pofte necuvioase.
Îmblânzește trupul și stinge cu insuflarea Ta cea dătătoare de rouă văpaia patimilor, prin care se întunecă în noi chipul cel prea-scump al lui Dumnezeu.
Iar duhul lenevirii, al mâhnirii, al iubirii de stăpânire și al grăirii în deșert, gonește-l de la noi; și ne dă nouă duhul dragostei și al răbdării, duhul blândeții și al dreptății, ca îndreptând inimile cele slăbite și genunchii, fără de lenevire să călătorim pe calea sfintelor porunci; și așa, ferindu-ne de tot păcatul și împlinind toată dreptatea, să ne învrednicim a primi sfârșit creștinesc și nerușinat, și a intra în Ierusalimul cel ceresc; iar acolo a ne închina Ție, împreună cu Tatăl și cu Fiul, cântând în vecii vecilor: Treime Sfântă, slavă Ție!
Rugăciune către Preasfânta Treime
Preasfântă Treime, Stăpânire de o ființă, pricinuitoare a tot binele; ce vom răsplăti Ție pentru toate câte ne-ai dat nouă, păcătoșilor și nevrednicilor, pe care mai înainte de a ne naște noi în lume le-ai rânduit, și pentru toate cele ce ne dai fiecăruia din noi în toate zilele și pentru cele ce ai gătit nouă tuturor în veacul cel viitor?
Deci se cuvenea pentru atâtea binefaceri și îndurări, să mulțumim Ție nu numai cu cuvintele, ci mai ales cu faptele, păzind și împlinind poruncile Tale; iar noi cu patimile noastre și cu obiceiurile cele rele în nenumărate păcate și fărădelegi ne-am aruncat.
Pentru aceasta, ca cei ce suntem întinați, nu numai că nu îndrăznim a ne arăta înaintea preasfintei feței Tale celei întreit strălucitoare, ci nici preasfânt numele Tău a-l chema, de nu ai fi binevoit Însuți Tu spre a noastră mângâiere a ne vesti nouă; că pe cei drepți și curați iubești, iar pe păcătoșii care se pocăiesc îi mântuiești și cu milostivire îi primești.
Deci, caută, o dumnezeiască Treime, din înălțarea sfintei slavei Tale asupra noastră, mult păcătoșilor; și bunăvoința noastră în loc de fapte bune o primește, și ne dă nouă duhul pocăinței celei adevărate; ca, urând tot păcatul, întru cuvioșie și dreptate până la sfârșitul vieții noastre să petrecem, făcând voia Ta cea sfântă și slăvind cu cuget curat și cu fapte bune preadulcele și prea încuviințat numele Tău. Amin.
Comentarii
Trimiteți un comentariu