Gândeste-te tu, Românie!
Gândeste-te tu, Românie,
La pasul care vrei sa îl faci
Când vei intra in Europa
Pe veci va trebui sã taci.
Alții se vor gândi la tine,
Cu funia te-or mãsura
De nu te opreşti din mersul ăsta
Pentru mulţi ani vei regreta.
Amar vei plânge intotdeauna
De aici ieşire nu mai ai.
Vei fi un Număr, ca şi alţii,
Te-or pune-n banca ta sã stai.
Dar ce s-or face bieţii oameni
Români de rând goi şi sărmani
Care prea multe nu mai rabdă
Caci pătimesc de mii de ani?
Acei ce au, or sa mai aiba
Căci ei te vând, oh, ţara mea!
Trezeşte-te mãcar acuma
Pe mana lor nu te lăsa!
Nu cei din frunte sã decida
Ci voi, românii cei de rând,
Şi de nu spuneţi ce vă doare
Bogaţii la străini vă vând.
Ei va promit marea cu sarea
Dar ce-l ajută pe sărac?
Azi banii parcã n-au valoare
Fac doar străinilor pe plac.
Săracul tot sãrac rămane
Oricat de mult ar fi lucrat.
Sub ochii lui intreg avutul
Incet si sigur va fi luat.
De otomani aduţi aminte
Ne-au mai lovit, dar am şi dat.
Şi nemţii ne-au lãsat în pace
Si ce am avut nu au prãdat.
Iar astãzi, făra nici o luptă
Dai Europei al tãu aur,
Precum şi ruşilor dădusei
Fară razboi al tãu Tezaur.
Ascultă dulce Românie
Intri-ntr-un joc periculos
Poate-ti va merge bine-o vreme,
Pe termen lung te duci în jos.
Dar cine oare, mai ascultã
Pe un poet ce mulţi nu--l ştiu?
Aş vrea sa facem cunoştinta
Insă mã tem ca-i prea târziu…..
DORU ILIOI,
Phoenix, Arizona (SUA)
Poem din volumul “Lacrimi pentru
România”.
Comentarii
Trimiteți un comentariu