EVOLUTIE

                                                            Evoluţia omenirii

 

1. Femeia nu mai accepta sa locuiasca in copac. Si plange. 

Atunci, barbatul incepe sa caute o solutie, si descopera pestera. 

2.In pestera e frig. Femeia plange. 

Barbatul descopera focul. 

3. Copii tipa de foame. Femeia plange. 

Barbatul descopera toporul, arcul si bâta si pleaca la vanatoare. 

4. De la atata carne, Copilul se imbolnaveste de scorbut si beri-beri. Femeia plange. 

Barbatul descopera agricultura. 

5. Deoarece mamutul se lasa cu greu ucis, Barbatul lipseste prea mult de acasa.

Femeia plange. 

Barbatul gaseste solutia si incepe sa creasca animale domestice: vaca, oaie, porc,

gaina, etc. 

6. Femeia s-a saturat de friptura facuta la tepusa cu garnitura de boabe verzi fierte,

mancata de pe o frunza. Si plange. 

Barbatul descopera olaritul. 

7. In pestera e curent si umezeala si din cauza asta copiii racesc si fac pneumonie.

Femeia plange. 

Barbatul construieste mai intai un bordei, apoi o casa din lemn si piatra. 

8. A venit iarna si e frig. Femeia plange. 

Barbatul descopera ca pielea si blana animalelor moarte se poate prelucra, si

confectioneaza haine. 

9. Hainele din piele precum si alea din blana put. Femeia plange... 

Barbatul descopera pe rand hainele din lână (care sunt aspre si zgârie - Femeia

plange), hainele din in (care tot aspre sunt - Femeia suspina) si intr-un final hainele

de matase (care par a fi multumitoare - Femeia zambeste). 

Mai tarziu, Barbatul, ca s-o multumeasca si mai mult, rezolva si problema

mirosurilor emanate de pieile si blanurile mentionate mai sus. 

10. Diverse treburi lipsite de importanta cum ar fi protectia turmelor de animale si

stârpirea potentialilor pradatori tin Barbatul departe de casa. Femeia plange. 

Barbatul domesticeste cainele si pisica, ca sa-i tina de urât femeii. 

11. Femeia observa ca seamana prea mult cu celelalte femei. Si incepe sa planga. 

Barbatul inventeaza fardurile si bijuteriile. 

12. Femeia se plictiseste de atata stat in casa si vrea sa-si largeasca orizontul..

Normal, incepe sa planga. Barbatul inventeaza roata, domesticeste calul, descopera

barca, doar-doar sa n-o mai auda iar plangand... 

Peste ani... Femeia se plictiseste, simte nevoia de a "evada" din cotidian. Nu are

timp, bani sau dispozitie pentru excursii in strainatate, cu prietenele s-ar plictisi, la

TV nu e nimic de vazut, afara e vreme urata. Si in plus, ca de obicei, Barbatul nu e

acasa si oricum, el tot n-ar intelege mai nimic. 

Femeia ar avea asaaaaa ... , un fel de chef de a scrie ceva care sa-i aduca

complimentele unor necunoscuti si sa fie o chestie care sa pastreze anonimatul si

absolut totul trebuie sa fie sub control si... 

Pentru a nu stiu cata oara in istorie, Femeia incepe sa planga. 

Barbatul inventeaza blog-ul. 

Morala 

1: Cand femeile plang, omenirea evolueaza. 

Morala 

2: Fara femei am fi trait si acum in copac, clar?

EVOLUŢIA OMENIRII

1

În vremuri imemoriale pe când bărbatul şi femeia

Trăiau în pom, ea prinse-a plânge: că i-a încolţit în cap ideea

Că-i rău să stea expusă-n soare, în ploi, furtuni şi-n alte alea...

Şi-n peşteră atunci bărbatul a dus-o... ce mai calea-valea!

2

Da-n peşteră, de la o vreme, plângând, făcându- se covrig,

Din nou reclamă disconfortul: că-i umezeală şi e frig;

Astfel, umblând nebun pe plaiuri, că nu putea să-şi afle locul,

Un trăznet, aprinzând o tufă, i-a dat soluţia: e focul.

3

În peşteră e cald şi bine, dar pruncii şi femeia plâng

Că de la sete, de la foame şi maţele în ei se strâng;

Descoperă atunci bărbatul că bâta, arcul si-un topor...

Prin ce vânează el aduce iar linişte în dormitor.

4

Nu trece mult şi iarăşi plânset – acum era în toiul verii –

Că din prea multă carne crudă acu-s bolnavi de beri-beri;

Se-nfurie pe drept bărbatul şi-atuncea, ce mai tura-vura,

Îşi stoarce creierii şi-n fine, descoperi agricultura.

5

Dar pentru că în vremea-aceea, vânând, prea mult lipsea de-acasă,

Când se-ntorcea-şi vedea femeia cam plânsă, tristă, furioasă;

Gândit-a deci, că ar fi bine o ocupaţie să-i dea:

Aşa că, îmblânzi găina, o oaie, vaca, o căţea...

6

Mai trece-un timp şi iar boceală; aduse-s argumente certe:

Că-i greu pe frunză să manânce cărniţă şi bobiţe fierte;

Simţi bărbatul că plesneşte, că ăsta îi va fi sfârşitul –

Dar nu – fiindcă-n scurtă vreme descoperit-a olăritul.

7

E iarnă şi în grota-naltă e frig şi multă umezeală –

Femeia plânge când copiii tuşesc şi cad răpuşi de boală;

Cu mintea lui iscoditoare, privind la focu-arzând în vatră,

Gândi că face-ntâi bordeiul şi-o casă: doar din lemn şi piatră.

8

În iarna grea, când vântul bate şi crivăţul şi-ascute gheara,

Se plâng de frig şi toţi copiii şi plânge iarăşi soţioara;

Căznindu-şi mintea, ca vieţii să-i smulgă ale sale taine,

Făcu, din blăni de animale, la fiecare-un fel de haine.

9

Dar când ninsoarea se topeşte şi primăvara-i la-nceput,

Din nou se plânge-a lui femeie că hainele de blană put!

Venind bărbatul cu soluţii ce-i trec prin gând halucinant,

În scurtă vreme el gaseşte metode demne de-un savant.

10

La hainele de lână-s plângeri, că zgârie şi-nţeapă rău,

La in şi cânepă – supine... Orgolios de felul său,

Bărbatul inventă mătasea, plăcută pân’ la infinit

Ce o făcu pe-a lui consoartă să îi zâmbească... în sfârşit.

11

Clepsidra timpului se scurge, copiii au crescut; şi el

Cu noi invenţii o seduce şi satisfacţii fel de fel:

Rezolvă izul greu din blănuri, din piei – făcându-le divine –

Concepe barca, roata, trenul, bijuterii şi farduri fine.

12

Televizorul, radioul de la o vreme-o plictisesc...

Pisica şi-alte-animăluţe, prea greu şi prea mult timp răpesc...

Şi, pentru-a nu ştiu câta oară femeia plânge iar, încet

Deci, el, bărbatul inventeză vestitul, dragul INTERNET.

13

E fericită-acuma însă, să evadeze parc-ar vrea

Dar, cum nu-s bani nici de excursii şi nici de câte i-ar plăcea,

Un gând năstruşnic o domină: necunoscută-n virtual

Admiratori s-o asalteze cu complimente – ca la bal...

14

Dar să-şi păstreze-anonimatul, să-i fie totul sub control,

Când vrea, să poată-a se retrage sau să atace un alt rol;

Se puse deci pe plânset doamna, că-i lucră omul ca milogul

Şi n-are timp de ea... şi-atuncea, bărbatul inventat-a BLOG-ul.

15

Povestea asta presupune chiar o morală, poate două:

E veche farsa însă merge de mii de veacuri ca şi nouă;

Că doar atunci constaţi progresul şi omenirea-evoluează

Când, auzind plângând femeia, bărbatul –musai – inventează.

16

Un lucru încă se-nţelege, susţin aici şi, ferm, declar:

Că, fără ea, exact – femeia, trăiam şi-acum în pom, e clar?