Iahtul regal, simbolul pierdut al Galaţiului. Nava ”Libertatea”, de la Carol al II-lea la ”regele aspiratoarelor”
Scris de Ovidiu Amălinei
Luni, 13 Martie 2017
00:00
Chiar şi la aproape două decenii de când
a fost înstrăinată pe nimic de autorităţi, nava "Libertatea" a rămas
în memoria colectivă un simbol al Galaţiului. Numai că, astăzi, silueta zveltă
a navei nu mai străjuieşte malurile Dunării, ci pluteşte pe apele îndepărtate
ale Mării Caraibilor, proprietate a unui magnat britanic.
Înainte de 1989, deşi se vorbea de familia regală doar
în "cercurile subversive", la Galaţi mai toată lumea ştia că nava
"Libertatea", ancorată pe Faleza Dunării, i-a aparţinut cândva regelui
Carol II-lea. Ce-i drept, regimul comunist dăduse fostului iaht regal o
întrebuinţare mai utilă "clasei muncitoare", aceea de restaurant
plutitor. E adevărat că nu tot "proletarul" îşi permitea să bea o
bere pe puntea iahtului, dar nava era nelipsită din fotografiile celor ce
vizitau Galaţiul. Oaspeţilor li se mai pomenea uneori de picanteriile
aventurilor amoroase pe care regele Carol al II-lea le-a avut în discretele
saloane ale navei.
Puţini ştiau, însă, că "restaurantul" avea
un trecut romanţios mult mai bogat. În fapt, nava, cumpărată în 1937 de
Guvernul Tătărăscu, pentru a o da în dar Casei Regale, era fostul iaht britanic
"Nahlin", la bordul căruia s-a consumat o altă idilă celebră, cea
dintre regele Edward al VIII-lea şi Wallis Simpson. În Marea Britanie,
"Nahlin" a fost în centrul unei poveşti suficient de
"scandaloase" pentru acele vremuri, pentru ca Edward al VIII-lea
să-şi piardă tronul.
Dacă ar fi să mergem mai departe în timp, am afla că,
iniţial, "Nahlin" a fost construit, în 1930, în Scoţia, în scopuri
mai puţin picante. Beneficiară a fost lady Lady Annie Henrietta Yule, persoană
elevată, cu virtuţi victoriene, dar pasionată de lectură şi călătorii exotice.
Calităţi neîmpărtăşite întrutotul şi de Edward al VIII-lea, care, după ce a
ajuns în posesia "Nahlin", s-a debarasat rapid de bibliotecă, pentru
a face loc la bord bogatei sale rezerve de băuturi fine. De la şampanie la
poveştile de amor nu a fost decât un pas, iar restul e… istorie.
Detectivi de iahturi
Ce nu ştiau autorităţile comuniste din anii ’80 era că "Libertatea"
intrase în atenţia unui tânăr britanic pasionat de iahturi clasice, William
Collier, care reuşise chiar să facă o investigaţie pe cont propriu, în România,
sub acoperirea unei vize de student, şi să obţină dovezi că "Libertatea"
de la Galaţi e legendarul iaht regal "Nahlin". Povestea a stârnit
interesul unui iaht-broker cu experienţă, Nicholas Edmiston, care şi-a dat
seama că sub carcasa de kitsch a "restaurantului plutitor" zăcea o
mină de aur - o navă care, deşi trebuia restaurată, valora milioane de dolari!
Revoluţia din 1989 a dus "Libertatea" în
apele tulburi ale… economiei de piaţă, în patrimoniul SC Regal SA Galaţi, total
neinteresată de recuperarea valorii istorice a navei, chiar dacă ea figura în
categoria Tezaur a patrimoniului naţional. Nava a ajuns, în 1998, să-i fie
vândută, în circumstanţe controversate, lui Edmiston, pe doar 265.000 de
dolari! Bâlbele administrative ale Ministerului Culturii şi gesturile mai
degrabă tardive de apărare a valorilor istorice au contribuit şi ele la
parafarea unei afaceri din care Galaţiul a avut doar de pierdut. În schimb,
pentru Edmiston şi Coliier, achiziţionarea iahtului regal a fost afacerea
vieţii lor.
Drumul spre Marea Britanie
În baza unui permis temporar, "Libertatea" a fost scoasă din ţară în
1999, pe motiv că nu putea fi reparată decât în străinătate. Numai că, odată
plecată, "Libertatea" a fost rebotezată "Nahlin", iar de
atunci nu s-a mai întors niciodată în România. Lucrurile au fost uşurate şi de
faptul că, în 2002, în mod bizar, Ministerul Culturii a scos nava din categoria
Tezaur, "Libertatea" fiind catalogată drept bun oarecare.
Departe de a fi considerat "o epavă", iahtul
regal, încărcătura lui istorică, a intrat în Marea Britanie în atenţia unor
oameni cu dare de mână. Cel care şi-a adjudecat nava a fost, până la urmă, Sir
Anthony Bamford, magnatul ce deţinea Grupul JBC, specializat în excavatoare şi
utilaje de construcţii. Cu o avere de peste 700 milioane de lire sterline, Sir
Bamford a alocat un buget de nu mai puţin de 16 milioane de lire sterline
pentru refacerea luxosului iaht. Se pare, însă, că trecutul navei a stârnit
unele temeri, în sensul că "ar aduce ghinion" celor care îl deţin.
Gurile rele spun că Sir Bamford nu ar fi neapărat o persoană superstiţioasă,
însă a început să intre la idei în momentul în care compania însărcinată cu
restaurararea iahtului - Cammell Laird - a intrat peste noapte în insolvenţă,
deşi nimic nu anunţa că ar avea dificultăţi financiare. Complicaţii mai
serioase puteau să apară, însă, în relaţiile cu Casa Regală britanică, de care
Sir Anthony Bamford era destul de apropiat, mai ales prin prietenia cu Prinţul
Charles. Şi se pare că Sir Bamford nu a dorit, prin restaurarea iahtului
"Nahlin", să-i aducă aminte lui Charles de un moment întunecat al
familiei regale. Aşa se face că, până la urmă, într-un mod destul de discret,
iahtul "Nahlin" a fost vândut unui alt magnat, "regele
aspiratoarelor", Sir James Dyson, un industriaş britanic ce şi-a câştigat
faima şi o bună parte din avere prin inventarea… aspiratoarelor fără sac.
Refacerea navei
În demersurile de restaurare a iahtului regal, un rol important l-a jucat, din
nou, William Collier, cel care descoperise nava la Galaţi. El s-a ocupat de
partea tehnică a problemei, printr-o strânsă colaborare cu G.L.Watson &
Comp., compania care, în anii ’30, a proiectat iahtului. Planurile iniţiale,
detaliile privind echipamentele şi tipurile de materiale folosite au fost
resurse preţioase în refacerea navei. Nu s-au făcut niciun fel de compromisuri
în calitatea lucrărilor, executate în şantierele navale din Rendburg şi,
ulterior, Hamburg. Caracterul istoric a fost păstrat, dar nava a fost, totuşi,
adusă „în zilele noastre” în materie de echipamente de navigaţie. De asemenea,
vechile turbine cu abur au fost înlocuite cu motoare diesel. Desigur,
importante au fost planurile amănunţite de restaurare, dar la fel de importante
au fost şi cele 25 milioane de lire sterline pe care Sir James Dyson a fost
dispus să le bage în refacerea navei. Ce-i drept, rezultatul final a fost unul
remarcabil. În 2010, iahtul „Nahlin” a revenit pe prima scenă a navigaţiei,
fiind înregistrat la Glasgow, iar de atunci face senzaţie la toate regatele la
care participă. Mai mult, pe lângă mândria a deţine o asemenea navă, Sir Dyson
a făcut şi o afacere foarte bună. A investit mult în refacerea „Nahlin”, însă
acum este în topul superiahturilor de lux, valoarea acestuia fiind evaluată la
peste 40 milioane de lire sterline!
·
Desigur, privind imaginile cu „Nahlin”, ne dăm seama
cât de puţin am ştiut să apreciem „Libertatea” pe care am avut-o la Galaţi. Şi
probabil, după cum merg lucrurile la noi, nava ar fi avut toate şansele să
ajungă la fier vechi, aşa cum, de altfel, au ajuns şi alte nave care au făcut
istorie pe Dunăre. Drept urmare, să ne bucurăm cel puţin că britanicii au
reuşit să redea navei - fie ea denumită „Libertatea” sau „Nahlin” - strălucirea
pe care o merita. Vânt bun din pupa! Iar noi poate că vom învăţa să ne apreciem
mai mult valorile culturale şi istorice.
Fişă tehnică a navei
Proiectată de G.L.Watson & Co. Glasgow
Construită în 1930, la John Brown & Co. - Clydebank, Scoţia
Prevăzută pentru croaziere lungi, cu saloane luxoase, apartamente de oaspeţi,
bibliotecă, sală de gimnastică, sală de observaţie
Lungime - 89,3 metri, lăţime - 10,38 metri
Pescaj - 4,42 metri
Propulsie - motoare 2 x 2.200 CP
Deplasament 2.107 tone
Proprietari şi denumiri
Nava a avut de-a lungul timpului mai multe nume şi proprietari, după cum
urmează:
- 1930-1936 - „Nahlin” - lady Lady Annie Henrietta Yule, ulterior Eduard al
VIII-lea al Marii Britanii
- 1937 - redenumită „Luceafărul”, a fost cumpărată de Guvernul României şi
dăruită lui Carol al II-lea
- 1948 - naţionalizată şi redenumită „Răsăritul”, apoi „Libertatea”
- 1999 - redenumită „Nahlin”, cumpărată de William Collier şi Nicholas
Edmiston, care i-au revândut-o lui Sir Anthony Bamford
- 2010 - „Nahlin” revine pe mare, proprietate a lui Sir James Dyson4
Relansarea industriei iahturilor neoclasice
Restaurarea iahtului „Nahlin” i-a deschis lui William Collier drumul spre
afaceri de anvergură. El a devenit manager al G.L.Watson, iar arhiva de planuri
a companiei de peste 1.500 de nave istorice a devenit o afacere profitabilă,
dat fiind faptul că tot mai multe persoane cu dare de mână doresc să
achiziţioneze iahturi de inspiraţie neo-clasică. Planurile originale furnizează
informaţii nu numai pentru restaurarea unor nave istorice, ci sunt sursă de
inspiraţie şi pentru noi nave.
Cu iahtul de lux, pe mările şi oceanele lumii
Iahtul „Nahlin” a navigat pe oceanele lumii din Scoţia până în Mexic, din
insulele greceşti până în Galapagos, din Indiile de Vest până în Noua Zeelandă.
Iahtul şi-a câştigat celebritatea, în perioadele
regale, şi prin croazierele pe Mediterana. Din 2010, „Nahlin” a fost prezent la
marile regate dedicate navelor istorice. Zilele trecute, potrivit site-urilor
de navigaţie, iahtul se afla în drum spre insulele Turks and Caicos, dominion
britanic din Marea Caraibilor.
Comentarii
Trimiteți un comentariu